In anul 2003, datorita secetei ce s-a abatut asupra Campiei Romane, nivelul apelor Dunarii a scazut drastic. Desi seceta prelungita a avut consecinte grave pentru locuitorii Brailei, scaderea nivelului apelor Dunarii a scos la iveala interesante vestigii arheologice.
La sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie cand nivelul apelor a atins cea mai scazuta cota, pe malul drept al Dunarii, pe o distanta a de circa 3 km cuprinsa intre debarcaderul bacului din Insula Mare a Brailei si fostul Popas Corotisca, au iesit la iveala mai multe amenajari si foarte multe fragmente de vase ce pot fi datate incepand din epoca geto - dacica pana la mijlocul secolului al XlX-lea.
Considerand ca Dunarea ofera o buna oportunitate de a cunoaste unele vestigii acoperite de apa de multa vreme, o echipa de arheologi si conservatori de la Muzeul Brailei, formata din Stanica Pandrea, Mirela Vernescu, Niculina Dinu, Simion Copilu si Marius Vernescu a efectuat cercetari de suprafata pentru a identifica tipul vestigiilor arheologice ivite din apele fluviului dar si pentru a aduna materialele arheologice. Rezultatele cercetarii de teren sunt promitatoare, fiind identificate urme de activitate umana, dintre acestea evidentiindu-se mai multe amenajari si artefacte descoperite pe un promontoriu situat chiar in dreptul actualei Gradini Publice. Despre acestea din urma ne propunem sa prezentam cateva date semnificative. Una din acele amenajari este un debarcader din care s-au mai pastrat rampa de acces si un capat dintr-un stalp. Rampa, lunga de apoximativ 3m si lata de maximum 2 m, era formata dintr-o depunere de pamant galben intarita cu un strat de pietre, iar peste toata amenajarea era depus un strat superficial de nisip aluvial. La capatul dinspre apa al rampei se mai vedea capatul unui stalp, aproape pietrificat, gros de cca. 40 cm, de care, probabil, se legau paramele ambarcatiunilor ce acostau pe malul drept al Dunarii. Faptul ca o parte destul de mare din debarcader s-a pastrat sub apa este un indiciu ca a fost amenajat cu atentie si, mai ales, pentru a fi folosit o perioada mai indelungata. Dimensiunile relativ mari ale rampei sugereaza faptul ca debarcaderul a fost utilizat la incarcarea si descarcarea unor ambarcatiuni mai mari decat barcile pescarilor.
O alta amenajare este un depozit de materiale de constructii, din care s-au mai pastrat barne arse de lemn provenite de la acoperijul incendiat, pietre de diferite dimensiuni provenite de la peretii prabusiti, fragmente dintr-un pavaj din dale de piatra, piatra de var, precum si o mare cantitate de roci de mai multe categorii, aflate in diferite stadii de prelucrare si, mai ales, de toate dimensiunile (de la lespezi paralelipipedice pana la pietris).
Materialele arheologice recuperate din jurul celor doua amenajari, dar de pe malul Dunarii sunt extrem de variate ca tip apartin unor epoci istorice diverse. Au fost gasite fragmente de vase dacice si grecesti din sec. IV - III a. Chr., fragmente de amfore romane si romano - bizantine din sec. II - VII p. Chr., placi decorative si vase din lut smaltuit din sec. XV - XVIII, fragmente de portelan englezesc din sec. XIX, dar si mai multe monede din a doua jumatate a sec. XVIII si prima jumatate a secolului al XlX-lea. N-au descoperit, inca, fragmente de vase si unelte care sa se dateze in epoca preistorica.
Vestigiile arheologice scoase la lumina zilei de retragerea apelor Dunarii sunt menite sa completeze imaginea noastra despre raporturile dintre locuitorii asezarii stabile de pe malul stang al Dunarii cu imensa Balta ce se-ntindea pe malul drept al fluviului. Debarcaderul ne arata ca din Balta erau aduse marfuri in cantitati mari, foarte probabil materiale de constructii (lemn, stuf) animate crescute in zonele impadurite si pe pasunile din jurul lacurilor. Depozitul de materiale de constructii ne arata ca o buna parte din piatra, nisipul si varul utilizat la constructile din oras erau aduse in cantitati mari si pastrate pe malul drept al Dunarii pentru a nu „aglomera" inutil orasul, dar pentru a fi mai usor pazite. Cantitatea impresionanta de fragmente de vase de toate tipurile dar si monedele descoperite ne arata ca au fost utilizate pe loc de oameni ce-au stat perioade de timp mai lungi pe acele locuri.
Toate aceste date ne permit sa apreciem ca Balta Brailei a fost exploatata intens si complex de catre locuitorii asezarii stabile de pe malul drept al Dunarii, incepand din antichitate si pana la inceputul secolului XX. Importanta acestor descoperiri consta in faptul ca s-au confirmat astfel, cu date arheologice, informatii care au ajuns la noi doar pe calea documentelor scrise.
Stanica Pandrea, Niculina Dinu, Mirela Vernescu
Braila 636 - 20 ianuarie 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu