Dupa
incheierea pacii de la Adrianopol (1829), care prevedea, printre altele,
desfiintarea serhalurilor otomane din stanga Dunarii, realipirea lor la Tara
Romaneasca si libertatea comertului, Braila a devenit principalul port al
Munteniei.
Statutul
de porto-franco dobandit in 1836, a creat conditii favorabile unui intens
comert de tranzit, mari cantitati de produse romanesti si straine fiind aduse
in antrepozitele Brailei pentru export sau reexport. Braila beneficia de o
asezare geografica favorabila, fiind ultimul port de pe marele fluviu in care
aveau posibilitate sa patrunda navele maritime (Dunarea in sectorul Galati -
Braila avea o adancime de 16 m).- Din acest motiv, dar si a existentei unui
hinterland bogat in resurse agricole, mari firme comerciale si societati de
navigatie straine s-au implantat, de-a lungul veacului al XlX-lea, in acest
important port de la Dunarea de Jos.
In
anul 1839, in Adunarea Obsteasca a Tarii Romanesti, a fost pusa problema
infiintarii unor burse de marfuri la Bucuresti si Braila, sub jurisdictia unei
deputatii negustoresti, cu obligativitatea publicarii periodice a
"preturilor mijlocii" si a principalelor tranzactii comerciale
incheiate. Proiectul a fost insa amanat pentru mai multe decenii.
Unirea
din 1859 a dus la specializarea marilor porturi dunarene: Braila - principala
cale de export a cerealelor si altor produse agricole, iar Galati - de import
marfuri generale, dar si de export a cherestelii. Intrucat instalatiile
portuale rudimentare ale "schelei" Braila devenisera o frana in calea
cresterii traficului, s-au intreprins, in perioada 1867-1893, vaste lucrari:
constructia cheiului si docurilor, legarea portului de reteaua nationala de cai
ferate, instalarea de debarcadere si pontoane. La incheierea lucrarilor conduse
de Anghel Saligny, docurile portului Braila ocupau 38,5 ha, cuprinzand: un
bazin portuar cu adancime de 12,20 m si 12 dane, 334 silozuri de cereale cu o
capacitate de 25.000 t, rezervoare de petrol de 22.752 m2 centrale electrice,
santier naval si alte amenajari.
Magaziile din port 2012
Intrucat
se simtea, tot mai mult, nevoia unui cadru organizat de desfasurare a
activitatilor comerciale in Romania,
Parlamentul a adoptat in iulie 1881 "Legea asupra burselor, mijlocitorilor
de schimb si mijlocitorilor de marfuri". Scopul declarat era
"inlesnirea tranzactiunilor de tot felul". Bursa se definea ca "adunarea
comerciantilor, capitanilor de corabii, mijlocitorilor de schimb,
mijlocitorilor de marfuri si producte". Principalele operatiuni care urmau
a se derula la bursa (potrivit legii), erau: "targul efectelor publice si
private, targul actiunilor diverselor societati agricole, industriale si
comerciale, targul scrisurilor funciare, rurale sau urbane si a tuturor hartiilor
negociabile, vanzarea materiilor metalice, a monedelor, a tot felul de marfuri,
inchirierea vaselor de transport, transportul pe uscat si apa, tot felul de
tranzactiuni relativ la comertul continental si maritim, interior si exterior,
asigurarile de tot felul". Fiecare bursa se gasea sub jurisdictia camerei
de comert a judetului respectiv, urmand sa aiba ca for conducator propriu un
comitet format dintr-un sindic si patru membri. Acestia trebuiau a fi alesi de
mijlocitorii de schimb si de patentarii de rangul I si II, iar unul desemnat de
camera de comert. Secretarul camerei indeplinea aceeasi functie si pentru
comitetul bursei.'' Desi se specifica ca bursele urmau a fi infiintate acolo
unde "camerele de comert vor avea mijloace indestulatoare", totusi se
mentiona in lege programul burselor din Bucuresti, Galati si Braila,
considerandu-se ca acestea urmau a fi infiintate in timpul cel mai scurt.
Regulamentul
burselor de comert a fost adoptat de Parlament in decembrie 1881, stabilind
modul de functionare a acestor institutii, fixarea cursurilor de bursa, taxele,
"targul cu termene", drepturile si obligatiile mijlocitorilor de
schimb si altele.
La
1 decembrie 1882 se infiinteaza Bursa Bucuresti, care, pana in anul 1904, a
avut o slaba activitate, fiind puternic concurata, datorita unor deficiente de
natura organizatorica si legislativa, de o "bursa neagra" desfasurata
paralel.
Prin
Decretul nr. 131 dat de Ministerul agriculturii, Comertului si Lucrarilor
Publice si sanctionat de seful statului la 17 ianuarie 1883 se aproba statutul
de mijlocitori de marfuri, cereale si inchirietori de corabii pe langa bursa
Braila pentru un numar de 41 de comercianti. Pe baza acestui decret si a Legii
de infiintare a burselor din Romania
au loc, in aprilie 1883, primele alegeri pentru desemnarea Comitetului Bursei
Braila. Primaria Braila a publicat listele de alegatori: 41 mijlocitori de
cereale si 109 patentari de categoria I si a Il-a din orasul si judetul Braila,
care au ales ca sindic pe D. Radulescu si inca trei membri (al cincilea fiind
desemnat de Camera de comert Braila). Primele alegeri si cele care au urmat,
s-au desfasurat in localul Primariei Braila sub supravegherea organelor
municipale si ale Camerei de comert. A fost confectionat un sigiliu avand ca
legenda Comitetul Bursei Braila", iar in campul sigiliar reprezentarea
unui vapor cu zbaturi pe valuri. Dintr-o adresa a Comitetului Bursei Braila
catre primar aflam ca: "la 22 mai corent (1883) s-a inaugurat deschiderea
bursei din aceasta piata si ca din
acea zi incoace si pe viitor urmeaza ca tranzactiunile in actele prevazute de
Legea bursei pentru care numai mijlocitorii titulari sau de imputernicitii lor
prin mandat (...) fac targul (utilizand) cate un borderou" Personalul
permanent al Bursei Braila se compunea dintr-un sef de serviciu, secretar,
copist si un om de serviciu." Sediul Bursei Braila a fost instalat in str.
Fata Portului in imobile inchiriate care au fost apoi cumparate de Camera de
comert Braila. Intrucat cladirile erau improprii, Camera de comert a initiat
proiectul constructiei unui palat al bursei. Primariei Braila i se aducea la
cunostinta: "Camera de comert Braila avand intentiunea de a-si cladi un
local propriu pentru bursa si cerand Ministerului Lucrarilor Publice un loc in
port, i s-a acordat in 1892 (...) intrucat aceasta importanta cladire de o
valoare de circa un milion lei va contribui si la infrumusetarea orasului,
independent de avantajele ce vor rezulta din aceasta cladire". Proiectul
nu a fost finalizat din cauza izbucnirii primului razboi mondial si a stagnarii
activitatilor comerciale din perioada interbelica.
Magaziile din port 2012
Inca
din primii ani de activitate, Comitetul Bursei Braila intreprinde o campanie
asidua pentru a elimina concurenta micilor comercianli de cereale, care nu erau
recunoscuti ca mijlocitori prin Decretul Regal nr. 31 din 17 ianuarie 1883.
Acestia nu aveau mijloacele materiale pentru a achita garantia de 4000 lei,
avand insa un statut social cu vechi traditii, de dragomani, cumparatori ai
recoltelor micilor producatori agricoli. Intr-o petilie adresata de Comitetul
Bursei Braila catre Primarie, in octombrie 1884, se mentiona: " in obor
sunt mai multi speculanti care cumpara singuri producte de pe la tarani fara
mijlocirea misitilor legali (...) Astfel de lucruri ce se petrec la obor aduc
cea mai mare perturbatiune in ordinea publica si morala, lovind cu dispret
vadit si fatis in dispozitiunile legii si regulamentului burselor de comert si
dau nastere la daune mari". Autoritatile locale dau ordine formale de
interzicere a activitatii dragomanilor, dar in fata necesitatilor practice,
permit tacit unele tranzactii facute in afara bursei. Astfel, se ajunge la o
specializare neoficiala, mijlocitorii recunoscuti prin lege cumpara in special
de la mosieri (dar si de la micii producatori) iar restul comerciantilor
achizitioneaza cereale de la tarani. Intr-o adresa a Camerei de comert Braila
catre primarie se arata ca: "Oborul orasului Braila reprezinta unul din
cele mai insemnate targuri zilnice din tara, in care un insemnat numar de
tarani din judetele vecine, precum si toata populatia rurala din judetul
Braila, vin cu carele incarcate cu cereale si isi vand aici produsul muncii
lor. Pe langa acestea, un foarte insemnat numar de tarani viticultori vin
tocmai de prin poalele muntilor de isi vand, intocmai ca si cei din judetele
vecine si din acest judet. Ca cumparatori, insa, se prezinta in acest obor
diferite persoane. Asa, unii se numesc comercianti propriu-zisi, altii se
numesc speculanti, iar altii se numesc mijlocitori intre vanzatori si
cumparatori, iar altii procuratori".
Cu
toate imperfectiunile legii burselor din 1881, activitatea comerciala a
portului Braila
a cunoscut o perioada de avant deosebit datorita cererii mari de cereale
romanesti, recunoscute pentru calitatea lor. Romania era dupa Rusia si Statele
Unite ale Americii, al treilea exportator de cereale al lumii. La sfarsitul
sec. al XlX-lea si inceputul sec. al XX-lea productia de cereale furniza
statului roman peste 2/3 din venitul social si reprezenta 83% din valoarea
totala a exportului sau. In 1884 au fost tranzitate prin portul Braila 13.381
vagoane de cereale, in anul urmator 23.348, iar in 1901 se ajunge la 97.852
vagoane. In 1888 cele 648.220 t cereale romanesti exportate prin Braila au adus tarii 83
milioane lei aur. Numarul vagoanelor tranzitate zilnic (in lunile de vara si
toamna) era de 400-500 vagoane in 1891, 615 vagoane in 1896, constatandu-se un
spor important in comparatie cu 1882 cand se inregistrau numai 145 vagoane pe
zi. Alaturi de grau, prin portul Braila se exportau si cantitati mari de faina,
principalul client, Imperiul Otoman cumparand de 20 de ori mai mult din acest
produs decat celelalte state la un loc. Cele sapte mori cu aburi, existente la
sfarsitul sec. al XlX-lea la Braila, trei dintre ele fiind cele mai mari din
tara: Likiardopulos, Violattos si Milas, foloseau graul din Baragan si sudul
Moldovei. Numai pe parcursul a doi ani, 1892 si 1893, din Braila au fost
expediati spre Constantinopol 170.000 saci ( a 75 kg fiecare) si respectiv
400.000 saci, depasind cu mult cantitatile sosite din porturile rusesti
(100.000 saci in 1892 si 200.000 saci in 1893).
Perioada
1890-1910 a inregistrat, datorita conjuncturii economice favorabile, cel mai
mare trafic de cereale prin portul Braila
(superior celorlate porturi romanesti) indreptat spre statele din vestul
Europei, Imperial Otoman si Grecia. Se constata si un anumit export de animale,
astfel in 1887 se expediau prin Braila, in Italia si Franta 5.673 vite si 2.168
porci. Numarul navelor fluviale si maritime ancorate la Braila ajunge in anul
1890 la 6.395 sosiri 6.559 plecari, in anii urmatori sporind, mai ales din
punctul de vedere al tonajului.
La
inceputul sec. al XX-lea incep a fi publicate in "Monitorul Oficial"
cotele marfurilor traficate prin bursele din Bucuresti, Braila, Galati si
Constanta. La Bursa Braila se acordau, in anul 1904, pentru grau cote de 14- 16
lei aur pe hectolitru, in functie de calitate.
Iata
cum vede un calator strain, francezul Andre Bellessort (autor al volumului
"La Roumanie Contemporaine" editata in 1904) activitatea bursiera la Braila la inceputul
acestui veac: 'Inainte de ora 6 dimineata, cafenelele sunt deschise (...) se
ingramadesc (...) toti cumparatorii si vanzatorii de cereale, asteptand
telegramele cu cursurile de bursa din strainatate. Nici unul nu seamana cu
curiosii jucatori ai burselor din strainatate; ei nu fac zgomot; ei ies,
reintra, isi comunica telegramele, vorbesc impreuna incet, inscriu cifre in
carnetele lor (...) Destinatarii primind avizele de sosire a marfurilor, se
grabesc spre gara de unde scot scrisorile de trasura ale transportului, rup
plumburile de la vagoane, sondeaza sacii, si inarmati cu probele ridicate se
grabesc spre strada Misitiilor, strada curtierilor de bursa, o mica strada
paralela cu cheiul portului (...) Mai mult de 1500 vagoane asteapta in gara si
sunt in cateva ore repartizate si dirijate pe cele cinci linii de garaj
deservind magaziile marilor comisionari. Fiecare stie ce vrea, face ce trebuie
si cum nimenea nu cauta sa-si insele vecinul, totul se indeplineste in regula
si fara complicaiii (...) Misitii oficiali, in numar de 41, sunt numiti de
catre guvern, prin alegerea dintre personagiile de vaza; ei se instaleaza in
mici birouri (...) cateva rafturi pe langa pereti, cu talere si strachini, unde
comisionarii de cereale isi depun probele, aici graul nostru va trebui sa
treaca examenul (...) Graul din Romania conteaza printre cele dintai din lume.
Puterea sa nutritiva este bine recunoscuta de catre toti morarii; chiar in anii
cand recolta din Ungaria este bogata, totusi morarii unguri cumpara grau din
Romania, pentru a ridica valoarea fainei ce o produc (...) Marii comisionari,
patrunzand in aceste gherete, merg de la o strachina la alta, miroase,
cerceteaza si cantaresc aceste grane (...) Ei fac ceea ce se cheama comparatia
lor (...) si cand ei au gasit care le convine si preturile au fost tocmite,
cumparatorul, vanzatorul si curtierul se duc la vagoane si se asigura ca marfa e conform cu proba. Cand se
produce cate o contestatie asupra calitatii marfii, cumparatorul si curtierul
numesc doi arbitri acreditati (...) Comisionarii pot dispune incercarile
graului (...) Cei 2500 de carutasi ai Brailei abia ajung. Organizati in coloane
si in echipe descarca vagoanele si duc sacii cu grau (...) Carutele s-au asezat
inaintea gurilor calei vaporului, hamalii isi potrivesc fiecare sacul de 100 de
kilograme (...) alearga in lungul unei scinduri (...) golesc cele 100 de
kilograme in cala (...) Comisionarul este acolo pentru a supraveghea realizarea
amestecului si jocul rapid al acestor navete a oamenilor (...) Se poate observa
cati intermediari isi trec sacul cu grau de la gara pana la vapor: comisionar,
exportator, magaziner, carutas, hamal".
In
primii ani ai sec. al XX-lea, Bursa Braila isi modernizeaza structurile, fara a
mai astepta aparitia unei legislatii corespunzatoare. Experienta braileana a
fost utilizata pentru conceperea noii legi a burselor din august 1904. In
raportul de prezentare a acestei legi in Adunarea Deputatilor se specifica:
"Bursele de comert infiintate in Tara, prin legea de la 4 iulie 1881,
modificata prin cea din 5 iulie 1886, nu numai ca nu a dat roadele la care erau
in drept a ne astepta. Legiuitorul din 1881 a adoptat primul sistem, al
monopolizarii tranzactiunilor in mana unui numar restrans de agenti de schimb.
Rezultatul experientei cu acest sistem, la noi in tara, a dat triste
rezultate(...) Nimeni nu mai pune piciorul in localul Bursei (Bucuresti
)".Dar se arata in continuare: "Unui din cele mai importante porturi
ale tarii, din punctul de vedere comercial, portul Braila, a fost silit sa
recurga la un mijloc expeditiv (...) Sunt aproape trei ani de cand s-a format o
asociatiune a comerciantilor, care prin statutele ei prevede ca membrii (...)
pot recurge la arbitrajul comisiunilor special intocmite prin regulament. Ca
urmare a acestei idei, au si facut un regulament pentru instituirea unei camere
arbitrale si de conciliatiune, care functioneaza de aproape trei ani si care da
destul de bune
rezultate".
Prin
noua lege a burselor de comert, promulgata in august 1904, se dadea ca
definitie: "bursa de comert este reuniunea comerciantilor, capitanilor de
vase, a mijlocitorilor de schimb si de marfuri pentru vanzari si cumparari de
efecte publice si private, de orice fel de marfuri si inchirierea bastimentelor."
Au fost recunoscute ca burse cu vechi state de functiuni institutiile de acest
fel din Bucuresti, Braila, Galati, Constanta si Craiova.
Se
instituia corporatia bursei compusa din toti comerciantii, industriasii,
societatile si asociatiile de credit, patentarii de clasele I, II si III, toate
firmele comerciale inscrise la tribunal, desfiintandu-se astfel monopolul
mijlocitorilor si dandu-se libertate deplina comertului.
Un
rol important la adoptarea acestei legi l-a avut deputatul brailean P. Bancotescu,
care a prezentat experienta Bursei Braila in masuri organizatorice pe plan
local si situatia dragomanilor neafiliati la bursa. Prin lege au fost
constituite camerele arbitrale si cociliatiune precum si obligativitatea
publicarii unor buletine de cote a burselor.
Comitetul
Bursei Braila a ajuns a fi constituit din 12 membri: presedinte, doi
vicepresedinti, secretar sindic si sapte membri, o parte alesi de membrii
corporatiei, altii desemnati de Camera de comert Braila, Ministerul Finantelor si Ministerul
Comertului. Incepand din 1908 a fost editata "Revista Bursei Braila",
din anii 1911 "Buletinul Camerei de comert si Bursei Braila", in care
apar centralizate cantitatile de cereale traficate prin bursa, cote si navluri,
precum si procesele verbale ale sedintelor Camerei arbitrale si conciliatiune
Braila.
Pana
in anul 1910, portul Braila detinea intaietatea
in comertul cu cereale, dupa care, desi depasita de Constanta, ramane, inca pana in 1926, un
centru important de tranzit. In anul 1906 prin Bursa Brailei se exporta
1.161.730 t cereale, fata de numai 829.149 t prin Constanta si 630.940 t prin
Galati. In perioada 1900 - 1909 s-au infiintat la Braila 85 de societati comerciale si
industriale, unele cu un capital mai mare de 100.000 lei. Cei mai buni ani de
activitate ai Bursei Braila sunt 1910 cu 1.400.470 t si 1911 cu 1.396.960 t
cereale la export (grau, porumb, orz, ovaz, secara, mei, fasole, rapita -
primele doua prezentand ponderea). Inchisa in timpul primului razboi mondial,
Bursa Braila isi reia activitatea in 1920 cu un export de 327.780 t cereale, fara a lua in calcul tranzactiile de pe
piata interna. In perioada interbelica, Bursa Braila cunoaste putine modificari
organizatorice, astfel, in decembrie 1929 corporatia isi schimba denumirea in
asociatiune a comerciantilor, cu sediul in str. Gen. Praporgescu (Marasesti)
nr. 12, se infiinteaza un oficiu postal al bursei in strada Fata Portului nr.
27, sindicul isi muta biroul in strada Misitiilor, personalul bugetar al
institutiei de care ne ocupam isi dubleaza efectivele. In fiecare an Bursa
Braila isi intocmea un buget, in care ponderea majora a veniturilor o
constituia taxa de 0,50% asupra operatiunilor comerciale perfectate. In anul
1927 dintr-un total de 691.979 lei incasati, 550000 lei proveneau din
perceperea acestei taxe, restul - din cotizatiile membrilor corporatiei, taxe
de judecata la camera arbitrate, abonamente la buletinul bursei si altele.
Strada Misitiilor
Strada Misitiilor 2012
In
perioada 1921 - 1930 se tranziteaza prin portul Braila mari cantitati de produse agricole
bulgaresti, sarbesti si unguresti, care insa nu se derulau prin intermediul
bursei din localitate. Astfel, din 1.461.000 t cereale exportate in 1929 prin
portul Braila, numai 270.230 t fusesera operate prin bursa.nanul 1930, din totalul de
1.723.000 t marfuri iesite din port, au fost contractate prin bursa 328.230 t.
In afara de tranzactiile cu cereale, Bursa Braila se ocupa si cu navlosirea
vaselor fluviale si maritime, publicand rapoarte lunare despre aceste
operatiuni in buletinul sau. In anul 1928 prin bursa au fost navlosite 194
slepuri si 5 remorchere, iar in 1929 - 364 slepuri, 6 ceamuri si 16 remorchere
(navele maritime nu sunt inregistrate decat sub forma de cote de navlu), mult
sub nivelurile atinse la inceputul secolului.
Efectele reformei agrare (scaderea productiei de cereale a
tarii), concurenta portului Constanta, tarifele majorate cu 60% de Comisia
Europeana a Dunarii determina o perioada de decadenta pentru Bursa Braila, in
comparatie cu situatia de la inceputul sec. al XX-lea. Pentru redresarea economica
a portului Braila, Camera de comert, Camera de munca si Bursa Braila inainteaza
Ministerului Comertului mai multe propuneri: infiintarea unei zone libere in
port, reducerea taxelor C.E.D., diversificarea retelei de
cai ferate si rutiere, procurarea de spargatoare de gheata.
Masurile de redresare s-au lasat insa asteptate, astfel
ca portul si
implicit Bursa Braila cunosc in continuare o activitate mai redusa comparativ
cu situatia antebelica. In 1933 prin bursa se exporta 150.000 t cereale, pentru
ca in anul 1936 si 1937 volumul sa se ridice intr-o oarecare masura, la 380.000
t si respectiv 3.753.000 t. In anul 1938 se deruleaza la export prin Bursa
Braila – 18.589 vagoane cereale in valoare de 763,5 milioane lei, iar in 1939 –
18.894 vagoane evaluate la 978,5 milioane lei. In anii celui de-al doilea
razboi mondial bursa continua derularea activitatii de export catre Germania si
alte cateva tari aliate sau neutre, iar din 1945 pana in 1948 traficul scade
pana la cateva mii de vagoane.
Dupa
1940 titulatura simpla de Bursa Braila este schimbata in "Bursa de cereale" (cea mai potrivita
avand in vedere profilul de baza al activitatii sale) iar in anii 1947 - 1948
in "bursa de marfuri".
Bursa braileana a fost timp indelungat principala
institutie de comercializare a cerealelor din Romania, dupa primul razboi mondial
conjunctura economica nefavorabila determinand un anumit regres al activitatii
sale. Inovatoare in materie organizatorica si legislativa, institutia braileana
a fost la sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul sec. al XX-lea, un model
printre celelalte burse ale tarii, facilitand activitatea parlamentarilor
pentru reglementarea din 1904, ramasa in vigoare pana la lichidarea
institutiilor bursiere in vara anului 1948.
Analele
Brailei
Serie
Noua, An 1, Nr. 1
Braila,
1993