joi, 28 iunie 2012

ISTORICUL BURSEI DE CEREALE BRAlLA (1883 - 1948)


Dupa incheierea pacii de la Adrianopol (1829), care prevedea, printre altele, desfiintarea serhalurilor otomane din stanga Dunarii, realipirea lor la Tara Romaneasca si libertatea comertului, Braila a devenit principalul port al Munteniei.
Statutul de porto-franco dobandit in 1836, a creat conditii favorabile unui intens comert de tranzit, mari cantitati de produse romanesti si straine fiind aduse in antrepozitele Brailei pentru export sau reexport. Braila beneficia de o asezare geografica favorabila, fiind ultimul port de pe marele fluviu in care aveau posibilitate sa patrunda navele maritime (Dunarea in sectorul Galati - Braila avea o adancime de 16 m).- Din acest motiv, dar si a existentei unui hinterland bogat in resurse agricole, mari firme comerciale si societati de navigatie straine s-au implantat, de-a lungul veacului al XlX-lea, in acest important port de la Dunarea de Jos.
In anul 1839, in Adunarea Obsteasca a Tarii Romanesti, a fost pusa problema infiintarii unor burse de marfuri la Bucuresti si Braila, sub jurisdictia unei deputatii negustoresti, cu obligativitatea publicarii periodice a "preturilor mijlocii" si a principalelor tranzactii comerciale incheiate. Proiectul a fost insa amanat pentru mai multe decenii.
Unirea din 1859 a dus la specializarea marilor porturi dunarene: Braila - principala cale de export a cerealelor si altor produse agricole, iar Galati - de import marfuri generale, dar si de export a cherestelii. Intrucat instalatiile portuale rudimentare ale "schelei" Braila devenisera o frana in calea cresterii traficului, s-au intreprins, in perioada 1867-1893, vaste lucrari: constructia cheiului si docurilor, legarea portului de reteaua nationala de cai ferate, instalarea de debarcadere si pontoane. La incheierea lucrarilor conduse de Anghel Saligny, docurile portului Braila ocupau 38,5 ha, cuprinzand: un bazin portuar cu adancime de 12,20 m si 12 dane, 334 silozuri de cereale cu o capacitate de 25.000 t, rezervoare de petrol de 22.752 m2 centrale electrice, santier naval si alte amenajari.

 Magaziile din port 2012

Intrucat se simtea, tot mai mult, nevoia unui cadru organizat de desfasurare a activitatilor comerciale in Romania, Parlamentul a adoptat in iulie 1881 "Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri". Scopul declarat era "inlesnirea tranzactiunilor de tot felul". Bursa se definea ca "adunarea comerciantilor, capitanilor de corabii, mijlocitorilor de schimb, mijlocitorilor de marfuri si producte". Principalele operatiuni care urmau a se derula la bursa (potrivit legii), erau: "targul efectelor publice si private, targul actiunilor diverselor societati agricole, industriale si comerciale, targul scrisurilor funciare, rurale sau urbane si a tuturor hartiilor negociabile, vanzarea materiilor metalice, a monedelor, a tot felul de marfuri, inchirierea vaselor de transport, transportul pe uscat si apa, tot felul de tranzactiuni relativ la comertul continental si maritim, interior si exterior, asigurarile de tot felul". Fiecare bursa se gasea sub jurisdictia camerei de comert a judetului respectiv, urmand sa aiba ca for conducator propriu un comitet format dintr-un sindic si patru membri. Acestia trebuiau a fi alesi de mijlocitorii de schimb si de patentarii de rangul I si II, iar unul desemnat de camera de comert. Secretarul camerei indeplinea aceeasi functie si pentru comitetul bursei.'' Desi se specifica ca bursele urmau a fi infiintate acolo unde "camerele de comert vor avea mijloace indestulatoare", totusi se mentiona in lege programul burselor din Bucuresti, Galati si Braila, considerandu-se ca acestea urmau a fi infiintate in timpul cel mai scurt.
Regulamentul burselor de comert a fost adoptat de Parlament in decembrie 1881, stabilind modul de functionare a acestor institutii, fixarea cursurilor de bursa, taxele, "targul cu termene", drepturile si obligatiile mijlocitorilor de schimb si altele.
La 1 decembrie 1882 se infiinteaza Bursa Bucuresti, care, pana in anul 1904, a avut o slaba activitate, fiind puternic concurata, datorita unor deficiente de natura organizatorica si legislativa, de o "bursa neagra" desfasurata paralel.
Prin Decretul nr. 131 dat de Ministerul agriculturii, Comertului si Lucrarilor Publice si sanctionat de seful statului la 17 ianuarie 1883 se aproba statutul de mijlocitori de marfuri, cereale si inchirietori de corabii pe langa bursa Braila pentru un numar de 41 de comercianti. Pe baza acestui decret si a Legii de infiintare a burselor din Romania au loc, in aprilie 1883, primele alegeri pentru desemnarea Comitetului Bursei Braila. Primaria Braila a publicat listele de alegatori: 41 mijlocitori de cereale si 109 patentari de categoria I si a Il-a din orasul si judetul Braila, care au ales ca sindic pe D. Radulescu si inca trei membri (al cincilea fiind desemnat de Camera de comert Braila). Primele alegeri si cele care au urmat, s-au desfasurat in localul Primariei Braila sub supravegherea organelor municipale si ale Camerei de comert. A fost confectionat un sigiliu avand ca legenda Comitetul Bursei Braila", iar in campul sigiliar reprezentarea unui vapor cu zbaturi pe valuri. Dintr-o adresa a Comitetului Bursei Braila catre primar aflam ca: "la 22 mai corent (1883) s-a inaugurat deschiderea bursei din aceasta piata si ca din acea zi incoace si pe viitor urmeaza ca tranzactiunile in actele prevazute de Legea bursei pentru care numai mijlocitorii titulari sau de imputernicitii lor prin mandat (...) fac targul (utilizand) cate un borderou" Personalul permanent al Bursei Braila se compunea dintr-un sef de serviciu, secretar, copist si un om de serviciu." Sediul Bursei Braila a fost instalat in str. Fata Portului in imobile inchiriate care au fost apoi cumparate de Camera de comert Braila. Intrucat cladirile erau improprii, Camera de comert a initiat proiectul constructiei unui palat al bursei. Primariei Braila i se aducea la cunostinta: "Camera de comert Braila avand intentiunea de a-si cladi un local propriu pentru bursa si cerand Ministerului Lucrarilor Publice un loc in port, i s-a acordat in 1892 (...) intrucat aceasta importanta cladire de o valoare de circa un milion lei va contribui si la infrumusetarea orasului, independent de avantajele ce vor rezulta din aceasta cladire". Proiectul nu a fost finalizat din cauza izbucnirii primului razboi mondial si a stagnarii activitatilor comerciale din perioada interbelica.

  Magaziile din port 2012

Inca din primii ani de activitate, Comitetul Bursei Braila intreprinde o campanie asidua pentru a elimina concurenta micilor comercianli de cereale, care nu erau recunoscuti ca mijlocitori prin Decretul Regal nr. 31 din 17 ianuarie 1883. Acestia nu aveau mijloacele materiale pentru a achita garantia de 4000 lei, avand insa un statut social cu vechi traditii, de dragomani, cumparatori ai recoltelor micilor producatori agricoli. Intr-o petilie adresata de Comitetul Bursei Braila catre Primarie, in octombrie 1884, se mentiona: " in obor sunt mai multi speculanti care cumpara singuri producte de pe la tarani fara mijlocirea misitilor legali (...) Astfel de lucruri ce se petrec la obor aduc cea mai mare perturbatiune in ordinea publica si morala, lovind cu dispret vadit si fatis in dispozitiunile legii si regulamentului burselor de comert si dau nastere la daune mari". Autoritatile locale dau ordine formale de interzicere a activitatii dragomanilor, dar in fata necesitatilor practice, permit tacit unele tranzactii facute in afara bursei. Astfel, se ajunge la o specializare neoficiala, mijlocitorii recunoscuti prin lege cumpara in special de la mosieri (dar si de la micii producatori) iar restul comerciantilor achizitioneaza cereale de la tarani. Intr-o adresa a Camerei de comert Braila catre primarie se arata ca: "Oborul orasului Braila reprezinta unul din cele mai insemnate targuri zilnice din tara, in care un insemnat numar de tarani din judetele vecine, precum si toata populatia rurala din judetul Braila, vin cu carele incarcate cu cereale si isi vand aici produsul muncii lor. Pe langa acestea, un foarte insemnat numar de tarani viticultori vin tocmai de prin poalele muntilor de isi vand, intocmai ca si cei din judetele vecine si din acest judet. Ca cumparatori, insa, se prezinta in acest obor diferite persoane. Asa, unii se numesc comercianti propriu-zisi, altii se numesc speculanti, iar altii se numesc mijlocitori intre vanzatori si cumparatori, iar altii procuratori".
Cu toate imperfectiunile legii burselor din 1881, activitatea comerciala a portului Braila a cunoscut o perioada de avant deosebit datorita cererii mari de cereale romanesti, recunoscute pentru calitatea lor. Romania era dupa Rusia si Statele Unite ale Americii, al treilea exportator de cereale al lumii. La sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul sec. al XX-lea productia de cereale furniza statului roman peste 2/3 din venitul social si reprezenta 83% din valoarea totala a exportului sau. In 1884 au fost tranzitate prin portul Braila 13.381 vagoane de cereale, in anul urmator 23.348, iar in 1901 se ajunge la 97.852 vagoane. In 1888 cele 648.220 t cereale romanesti exportate prin Braila au adus tarii 83 milioane lei aur. Numarul vagoanelor tranzitate zilnic (in lunile de vara si toamna) era de 400-500 vagoane in 1891, 615 vagoane in 1896, constatandu-se un spor important in comparatie cu 1882 cand se inregistrau numai 145 vagoane pe zi. Alaturi de grau, prin portul Braila se exportau si cantitati mari de faina, principalul client, Imperiul Otoman cumparand de 20 de ori mai mult din acest produs decat celelalte state la un loc. Cele sapte mori cu aburi, existente la sfarsitul sec. al XlX-lea la Braila, trei dintre ele fiind cele mai mari din tara: Likiardopulos, Violattos si Milas, foloseau graul din Baragan si sudul Moldovei. Numai pe parcursul a doi ani, 1892 si 1893, din Braila au fost expediati spre Constantinopol 170.000 saci ( a 75 kg fiecare) si respectiv 400.000 saci, depasind cu mult cantitatile sosite din porturile rusesti (100.000 saci in 1892 si 200.000 saci in 1893).
Perioada 1890-1910 a inregistrat, datorita conjuncturii economice favorabile, cel mai mare trafic de cereale prin portul Braila (superior celorlate porturi romanesti) indreptat spre statele din vestul Europei, Imperial Otoman si Grecia. Se constata si un anumit export de animale, astfel in 1887 se expediau prin Braila, in Italia si Franta 5.673 vite si 2.168 porci. Numarul navelor fluviale si maritime ancorate la Braila ajunge in anul 1890 la 6.395 sosiri 6.559 plecari, in anii urmatori sporind, mai ales din punctul de vedere al tonajului.
La inceputul sec. al XX-lea incep a fi publicate in "Monitorul Oficial" cotele marfurilor traficate prin bursele din Bucuresti, Braila, Galati si Constanta. La Bursa Braila se acordau, in anul 1904, pentru grau cote de 14- 16 lei aur pe hectolitru, in functie de calitate.
Iata cum vede un calator strain, francezul Andre Bellessort (autor al volumului "La Roumanie Contemporaine" editata in 1904) activitatea bursiera la Braila la inceputul acestui veac: 'Inainte de ora 6 dimineata, cafenelele sunt deschise (...) se ingramadesc (...) toti cumparatorii si vanzatorii de cereale, asteptand telegramele cu cursurile de bursa din strainatate. Nici unul nu seamana cu curiosii jucatori ai burselor din strainatate; ei nu fac zgomot; ei ies, reintra, isi comunica telegramele, vorbesc impreuna incet, inscriu cifre in carnetele lor (...) Destinatarii primind avizele de sosire a marfurilor, se grabesc spre gara de unde scot scrisorile de trasura ale transportului, rup plumburile de la vagoane, sondeaza sacii, si inarmati cu probele ridicate se grabesc spre strada Misitiilor, strada curtierilor de bursa, o mica strada paralela cu cheiul portului (...) Mai mult de 1500 vagoane asteapta in gara si sunt in cateva ore repartizate si dirijate pe cele cinci linii de garaj deservind magaziile marilor comisionari. Fiecare stie ce vrea, face ce trebuie si cum nimenea nu cauta sa-si insele vecinul, totul se indeplineste in regula si fara complicaiii (...) Misitii oficiali, in numar de 41, sunt numiti de catre guvern, prin alegerea dintre personagiile de vaza; ei se instaleaza in mici birouri (...) cateva rafturi pe langa pereti, cu talere si strachini, unde comisionarii de cereale isi depun probele, aici graul nostru va trebui sa treaca examenul (...) Graul din Romania conteaza printre cele dintai din lume. Puterea sa nutritiva este bine recunoscuta de catre toti morarii; chiar in anii cand recolta din Ungaria este bogata, totusi morarii unguri cumpara grau din Romania, pentru a ridica valoarea fainei ce o produc (...) Marii comisionari, patrunzand in aceste gherete, merg de la o strachina la alta, miroase, cerceteaza si cantaresc aceste grane (...) Ei fac ceea ce se cheama comparatia lor (...) si cand ei au gasit care le convine si preturile au fost tocmite, cumparatorul, vanzatorul si curtierul se duc la vagoane si se asigura ca marfa e conform cu proba. Cand se produce cate o contestatie asupra calitatii marfii, cumparatorul si curtierul numesc doi arbitri acreditati (...) Comisionarii pot dispune incercarile graului (...) Cei 2500 de carutasi ai Brailei abia ajung. Organizati in coloane si in echipe descarca vagoanele si duc sacii cu grau (...) Carutele s-au asezat inaintea gurilor calei vaporului, hamalii isi potrivesc fiecare sacul de 100 de kilograme (...) alearga in lungul unei scinduri (...) golesc cele 100 de kilograme in cala (...) Comisionarul este acolo pentru a supraveghea realizarea amestecului si jocul rapid al acestor navete a oamenilor (...) Se poate observa cati intermediari isi trec sacul cu grau de la gara pana la vapor: comisionar, exportator, magaziner, carutas, hamal".
In primii ani ai sec. al XX-lea, Bursa Braila isi modernizeaza structurile, fara a mai astepta aparitia unei legislatii corespunzatoare. Experienta braileana a fost utilizata pentru conceperea noii legi a burselor din august 1904. In raportul de prezentare a acestei legi in Adunarea Deputatilor se specifica: "Bursele de comert infiintate in Tara, prin legea de la 4 iulie 1881, modificata prin cea din 5 iulie 1886, nu numai ca nu a dat roadele la care erau in drept a ne astepta. Legiuitorul din 1881 a adoptat primul sistem, al monopolizarii tranzactiunilor in mana unui numar restrans de agenti de schimb. Rezultatul experientei cu acest sistem, la noi in tara, a dat triste rezultate(...) Nimeni nu mai pune piciorul in localul Bursei (Bucuresti )".Dar se arata in continuare: "Unui din cele mai importante porturi ale tarii, din punctul de vedere comercial, portul Braila, a fost silit sa recurga la un mijloc expeditiv (...) Sunt aproape trei ani de cand s-a format o asociatiune a comerciantilor, care prin statutele ei prevede ca membrii (...) pot recurge la arbitrajul comisiunilor special intocmite prin regulament. Ca urmare a acestei idei, au si facut un regulament pentru instituirea unei camere arbitrale si de conciliatiune, care functioneaza de aproape trei ani si care da destul de bune
rezultate".
Prin noua lege a burselor de comert, promulgata in august 1904, se dadea ca definitie: "bursa de comert este reuniunea comerciantilor, capitanilor de vase, a mijlocitorilor de schimb si de marfuri pentru vanzari si cumparari de efecte publice si private, de orice fel de marfuri si inchirierea bastimentelor." Au fost recunoscute ca burse cu vechi state de functiuni institutiile de acest fel din Bucuresti, Braila, Galati, Constanta si Craiova.
Se instituia corporatia bursei compusa din toti comerciantii, industriasii, societatile si asociatiile de credit, patentarii de clasele I, II si III, toate firmele comerciale inscrise la tribunal, desfiintandu-se astfel monopolul mijlocitorilor si dandu-se libertate deplina comertului.
Un rol important la adoptarea acestei legi l-a avut deputatul brailean P. Bancotescu, care a prezentat experienta Bursei Braila in masuri organizatorice pe plan local si situatia dragomanilor neafiliati la bursa. Prin lege au fost constituite camerele arbitrale si cociliatiune precum si obligativitatea publicarii unor buletine de cote a burselor.
Comitetul Bursei Braila a ajuns a fi constituit din 12 membri: presedinte, doi vicepresedinti, secretar sindic si sapte membri, o parte alesi de membrii corporatiei, altii desemnati de Camera de comert Braila, Ministerul Finantelor si Ministerul Comertului. Incepand din 1908 a fost editata "Revista Bursei Braila", din anii 1911 "Buletinul Camerei de comert si Bursei Braila", in care apar centralizate cantitatile de cereale traficate prin bursa, cote si navluri, precum si procesele verbale ale sedintelor Camerei arbitrale si conciliatiune Braila.
Pana in anul 1910, portul Braila detinea intaietatea in comertul cu cereale, dupa care, desi depasita de Constanta, ramane, inca pana in 1926, un centru important de tranzit. In anul 1906 prin Bursa Brailei se exporta 1.161.730 t cereale, fata de numai 829.149 t prin Constanta si 630.940 t prin Galati. In perioada 1900 - 1909 s-au infiintat la Braila 85 de societati comerciale si industriale, unele cu un capital mai mare de 100.000 lei. Cei mai buni ani de activitate ai Bursei Braila sunt 1910 cu 1.400.470 t si 1911 cu 1.396.960 t cereale la export (grau, porumb, orz, ovaz, secara, mei, fasole, rapita - primele doua prezentand ponderea). Inchisa in timpul primului razboi mondial, Bursa Braila isi reia activitatea in 1920 cu un export de 327.780 t cereale, fara a lua in calcul tranzactiile de pe piata interna. In perioada interbelica, Bursa Braila cunoaste putine modificari organizatorice, astfel, in decembrie 1929 corporatia isi schimba denumirea in asociatiune a comerciantilor, cu sediul in str. Gen. Praporgescu (Marasesti) nr. 12, se infiinteaza un oficiu postal al bursei in strada Fata Portului nr. 27, sindicul isi muta biroul in strada Misitiilor, personalul bugetar al institutiei de care ne ocupam isi dubleaza efectivele. In fiecare an Bursa Braila isi intocmea un buget, in care ponderea majora a veniturilor o constituia taxa de 0,50% asupra operatiunilor comerciale perfectate. In anul 1927 dintr-un total de 691.979 lei incasati, 550000 lei proveneau din perceperea acestei taxe, restul - din cotizatiile membrilor corporatiei, taxe de judecata la camera arbitrate, abonamente la buletinul bursei si altele.

Strada Misitiilor


Strada Misitiilor 2012

In perioada 1921 - 1930 se tranziteaza prin portul Braila mari cantitati de produse agricole bulgaresti, sarbesti si unguresti, care insa nu se derulau prin intermediul bursei din localitate. Astfel, din 1.461.000 t cereale exportate in 1929 prin portul Braila, numai 270.230 t fusesera operate prin bursa.nanul 1930, din totalul de 1.723.000 t marfuri iesite din port, au fost contractate prin bursa 328.230 t. In afara de tranzactiile cu cereale, Bursa Braila se ocupa si cu navlosirea vaselor fluviale si maritime, publicand rapoarte lunare despre aceste operatiuni in buletinul sau. In anul 1928 prin bursa au fost navlosite 194 slepuri si 5 remorchere, iar in 1929 - 364 slepuri, 6 ceamuri si 16 remorchere (navele maritime nu sunt inregistrate decat sub forma de cote de navlu), mult sub nivelurile atinse la inceputul secolului. Efectele reformei agrare (scaderea productiei de cereale a tarii), concurenta portului Constanta, tarifele majorate cu 60% de Comisia Europeana a Dunarii determina o perioada de decadenta pentru Bursa Braila, in comparatie cu situatia de la inceputul sec. al XX-lea. Pentru redresarea economica a portului Braila, Camera de comert, Camera de munca si Bursa Braila inainteaza Ministerului Comertului mai multe propuneri: infiintarea unei zone libere in port, reducerea taxelor C.E.D., diversificarea retelei de cai ferate si rutiere, procurarea de spargatoare de gheata. Masurile de redresare s-au lasat insa asteptate, astfel ca portul si implicit Bursa Braila cunosc in continuare o activitate mai redusa comparativ cu situatia antebelica. In 1933 prin bursa se exporta 150.000 t cereale, pentru ca in anul 1936 si 1937 volumul sa se ridice intr-o oarecare masura, la 380.000 t si respectiv 3.753.000 t. In anul 1938 se deruleaza la export prin Bursa Braila – 18.589 vagoane cereale in valoare de 763,5 milioane lei, iar in 1939 – 18.894 vagoane evaluate la 978,5 milioane lei. In anii celui de-al doilea razboi mondial bursa continua derularea activitatii de export catre Germania si alte cateva tari aliate sau neutre, iar din 1945 pana in 1948 traficul scade pana la cateva mii de vagoane.
Dupa 1940 titulatura simpla de Bursa Braila este schimbata in "Bursa de cereale" (cea mai potrivita avand in vedere profilul de baza al activitatii sale) iar in anii 1947 - 1948 in "bursa de marfuri".
Bursa braileana a fost timp indelungat principala institutie de comercializare a cerealelor din Romania, dupa primul razboi mondial conjunctura economica nefavorabila determinand un anumit regres al activitatii sale. Inovatoare in materie organizatorica si legislativa, institutia braileana a fost la sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul sec. al XX-lea, un model printre celelalte burse ale tarii, facilitand activitatea parlamentarilor pentru reglementarea din 1904, ramasa in vigoare pana la lichidarea institutiilor bursiere in vara anului 1948.

Analele Brailei
Serie Noua, An 1, Nr. 1
Braila, 1993